marți, 15 iulie 2014

Despre Autism

         
        Termenul de autism a fost introdus in materia de specialitate de catre Bleuer, la inceputul sec XX,  pe care îl defineste ca pe o „detasare de la realitate, însotita de o predominare a vietii interioare”.
Leo Kanner defineste autistul ca fiind retras si destul de multumit de sine insusi. Conform Manualului de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, elementele definitorii ale acestei tulburari sunt evidentiate prin prezenta unei deformari a dezvoltarii in interactiunea sociala, in mediu, in comunicare, in activitati si interese. Manifestarile tulburarii variaza in functie de nivelul de dezvoltare si etatea individului. Tulburarea poate fi regasita sub denumirea de autism infantil precoce, autismul copilariei sau autism Kanner.

Ca si simtomatologie in tulburarea autista regasim: dificultati de limbaj şi comunicare, slabul interes fata de achizitia limbajului, discontinuitate in dezvoltare si invatare, deficiente perceptuale si de relationare, tulburari actionale si comportamentale, disfunctionalitati ale proceselor si functiilor psihice. Autistii nu raspund la comenzile verbale si au o reactie intarziata la apelul numelui lor, vorbirea apare mai tarziu decat la normali, iar pronuntia este defectuoasa, vocabularul e sarac, lipsit de intonatie.
In spectrul miscarilor se pot vedea disfunctii in aria kinestezica, tactila, auditiva, si vizuala, tendinta de a merge pe varfuri, invartirea pe loc. Autistii au o nevoie destul de redusa de somn, reacţii diminuate la frig şi durere. Unii prezinta atasament exagerat fata de obiecte aparent fara semnificatie. Desi nu stiu sa minta, si acest aspect nici nu este important pentru ei, lasa impresia ca ascund ceva, pentru ca nu privesc persoanele in ochi si nu stabilesc un raport afectiv. Evita sa foloseasca „eu” sau „pe mine”. Cel mai des vorbesc despre ei  la persoana a doua.
Copilul autist pune adesea la intrebari care depasesc cu mult varsta cronologica, dar totusi nu pot raspunde la intrebari sub nivelul varstei sale. Rapunsurile la testele de inteligenta sunt divers distribuite, ceea ce demonstreaza ca testele de inteligenta nu sunt aplicabile copiilor autisti. Copilul autist nu pare sa se integreze intr-o structura sociala.

După DSM III, criteriile de disgnostic pentru autismul de tip Kanner sunt:

 1. Debut inaintea varstei de 30 luni.
 2. Lipsa de raspuns la stimularile lumii inconjuratoare.
 3. Deficit marcant în dezvoltarea limbajului.
 4. Daca vorbirea este prezenta, patternul de vorbire este particular,  limbaj metaforic si inversiunea pronumelor.
 5. Raspunsuri bizare la aspecte ale mediului inconjurator: rezistenta la schimbare, interes pentru diverse obiecte.
 6. Absenta ideilor delirante, a halucinatiilor, absenţa pierderii asociatiilor, absenta coerentei, ca in schizofrenie.

Autistul se prezinta cu deficit de comunicare, de socializare si structurare a comportamentelor mature şi armonioase. Uzarea în interacţiunea socială este vizibila si este ajutata de utilizarea multiplelor comportamnete nonverbale ( expresia faciala, posturile si gesturile corporale), motivul acestei interaciuni nonverbale vine in sprijinul comunicarii pentru a regla si a suplini cursivitatea in interactiunea sociala.
Frecvenţa autismului este relativa, insa in functie de statisticile realizate de-alungul timpului s-au adus la lumina tiparului cateva puncte de reper. Un studiu din 1964 în Anglia, pe populatia infantila cuprinsa intre 8-10 ani, s-au depistat 4-5 copii la 10.000, cu semne de autism. In urma mai multor cercetari s-a constatat ca frecventa este mai mare in tarile mai mult dezvoltate, decat frecventa prezenta a autismului in tarile mai slab dezvoltate. Raportat la sex, frecventa este mai mare la baieti: 3-4 la 1, fata de fete. Cercetarile nu au demonstrat rolul ereditatii legata de sex si nici prezenta unui caracter  dominant la unul din sexe. S-a remarcat insa un numar mai mare de autisti printre copii unici sau printre primii nascuti. Autismul infantil apare de preferinta in mediile intelectuale si in asa-zise clase superioare, dar nu in mod exclusiv.

Medicul psihiatru, Lorna Wing, a incercat sa explice prin teorii natura tulburarii autiste:
 Teoriile organice – autismul apare ca urmare a unor disfunctii organice de natura biochimica sau a unei insuficiente dezvoltari structurale a creierului, leziunile subcorticale, disfunctia sistemului vestibular, intarzieri  ale maturizarii.
 Teoriile psihogene – autismul ca un fenomen de retragere psihologica fata de tot ce este perceput ca rece, neintelegator si situatie conflictuala. Bruno Bettelheim (1967) apeleaza la  relatia parinte-copil, bazându-se pe observarea unor relatii mai reci ale parintilor fata de copiii autisti.
 Teoriile comportamentale – autismul infantil ia naştere printr-un sir de comportamente invatate, care se formeaza in urma unor serii de recompensari si pedepse ce curg din atitudinea si comportamentul patologic al parintilor.

Aceste persoane ce sufera de tulburare autista  au nevoie de o ingrijire speciala, se impune o abordare terapeutică specifica si suport pentru a functiona in parametrii normali.  Comunicarea se va realiza cu blandete, indirecta, non-abuziva si fara a lasa sa se inteleaga faptul ca se doreste impunerea in relatia cu copilul autist.
Alaturi de terapeutul care se ocupa de dezvoltarea copilului, parintii sunt responsabili pentru a creea o atmosfera pozitiva in familie, ca o familie normala, bazata de simpatie, apreciere, afectiune si un mediu constructiv ce vine in ajutorul copilului pentru a se putea manifesta cat mai liber. Adultul va permite copilului sa simta siguranta dragostei, fara  fi criticat ca este "bolnav" sau cu dizabilitate, în ciuda comportamentului sau. Copilul simte nevoia la nivel subconstient sa se simta apreciat si inteles, indiferent de situatia in care se afla.
Pentru a stimula si a incuraja contactul ce celelalte persoane si a dezvolta relatii interumane se recomanda psihoterapia prin joc, cu jocuri simple pentru stabilirea raporturilor de reciprocitate, pentru a se simti inteles, acceptat si in siguranta.
Se recomanda deasemenea terapia prin muzică in asa fel incat copilul sa simta comunicarea la un alt nivel, fara a fi stanjenit de contactul vizual direct.
Psihoterapia ii ofera copilului autist sansa de autocunoaştere şi autoexprimare, si exprimare in domeniul in care el este inzestrat.



Psiholog - Psihoterapeut Maria Coman



Bibliografie:

Verza, E., - Delimitări conceptuale în autism, în Revista de Educaţie Specială
Verza, F., E.,  - Introducere în psihopedagogia specială şi asistenţa socială, Ed. Fundaţiei Humanitas, 2002
American Psychiatric Association - Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale